mi-am dat seama

Mi-am dat seama că nu se gândea întotdeauna la o eventuala despărţire; asemenea gânduri, cumplite, le respingea cu dârzenie întreaga ei fiinţă. Dar banuia că viaţa aceasta, trăită împreună clipă de clipă, miracolul acela, a două fapturi necontenit prezente una pentru alta, nu va putea dura. îşi dădea seama, zărindu-mă uneori în faţa raftului cu cărţi, că în curând mă va cuprinde vechea mea patimă, şi că atunci munca mă va fura de langă ea ceasuri şi zile întregi. Ştia că setea mea de creaţie, de scris, a fost numai adormită, că ea nu va putea fi definitiv stinsă. Se împăcase cu acest destin - despărţirea noastră pentru lungi, chinuitoare intervale - dar l-ar fi voit cât mai târziu împlinit. Câteodată îşi spunea ca e imorală cu dragostea ei strivitoare, că un om nu poate trăi fără să muncească şi mai ales un artist nu are dreptul să îşi îngroape talentul într-o dragoste fericită, şi pentru fiinţa ei cinstită îndoielile acestea erau chinuitoare. Dar întotdeauna sfârşea prin a-şi spune că, moral sau imoral, bine sau rau, toate acestea n-au nimic de-a face cu adevarata, tainica dragoste; că intalnirea noastră este singurul lucru esenţial, real, iar toate celelalte - muncă, creatie, talent, onoare şi câte vor mai fi - nu preţuiesc nimic, caci toate sunt zădărnicii omeneşti ale pământului… 

The regular song. Cheers